Afirmatiile si cuvintele folosite de catre parinti si profesori, influenteaza increderea si pretuirea pe care copilul o acorda propriei persoane. Practic stima de sine a viitorului adult este colerata pozitiv cu modul de valorizare si de intelegere de care are parte copilul in primii ani de viata si in clasele I-VIII.
La baza acestei postari se afla cartea “Comunicarea eficienta cu copiii acasa si la scoala” – Adele Faber, Eaine Mazlish, Lisa Nyberg, Rosalyn Anstine Templeton. O recomand parintilor, o recomand profesorilor, consider ca aduce un plus de constientizare a propriilor tipare mostenite in comunicarea cu copiii, tipare ce pot fi flexibile, pot fi reconstruite.
In cartea de mai sus este aratat cum limbajul si atitudinea folosite in realationarea cu copiii, reprezinta nucleul procesului de invatare. Se arata cat de importanta este partea emotionala in acest context al comunicarii cu copiii. Si cat de important este atat pentru parinti, cat si pentru profesori, sa creeze o atmosfera emotionala care sa le confere copiilor siguranta necesara pentru a fi receptivi la tot ce inseamna informatie noua.
“Parintii si profesorii trebuie sa-si uneasca fortele si sa formeze parteneriate de lucru. Si unii, si ceilalti trebuie sa stie care este diferenta dintre cuvintele care demoralizeaza si cele care dau curaj; dintre cuvintele care incita la confruntare si cele care invita la cooperare; dintre cuvintele care il pun pe copil in imposibilitatea de a gandi sau de a se concentra si cuvintele care descatuseaza dorinta fireasca de a invata.”
O sa adaug aici cateva exemple concrete de dialog copil – parinte/profesor:
Exemplul 1
“ Copilul :– Nu-mi place aceasta carte. Nu-mi place sa citesc”
Parintele/Profesorul:- Este o carte utila, frumoasa. Nu te mai prosti si citeste”
In exemplu de mai sus vedem un raspuns care a negat practic sentimentele copilului, ajutand astfel la descurajarea copilului.
O varianta de raspuns constructiv ar fi:
“Parintele/profesorul: – Ce anume nu-ti place la aceasta carte? Cred ca tu preferi alte carti. Hai sa cautam impreuna carti care iti plac, dar pentru scoala e nevoie sa citesti si carti nu tocmai pe placul tau din cand in cand.”
Exemplul 2
2 copii sar pe scaune
“Parintele/profesorul: – Incetati in clipa asta! Nu mai sariti pe scaune, le stricati. Nu sunteti cuminti deloc.”
Copiilor le este destul de greu sa-si modifice comportamentul atunci cand nu sunt vazuti si sentimentele lor sunt ignorate. Ca parinte, sau ca profesor, accepta sentimentele pe care le observi la un copil chiar si atunci cand pui punct unor comportamente innaceptabile cum este saritul pe scaun de mai sus. Raspunsul ar putea suna asa:
“Parintele/profesorul: – Copii, voua chiar va place sa sariti?Stiti ca regula este sa nu sarim pe scaune. Propun, ca mai tarziu, sa mergem la locul de joaca si sa-mi aratati cat de mult puteti sa sariti”
Este foarte important pentru un copil sa se simta inteles. Legat de activitatea scolara, s-a demonstrat ca atunci cand un elev este suparat, nu se poate concentra si nu-si poate insusi noi cunostinte. “Daca vrem sa le lasam mintea libera pentru a gandi si a invata, trebuie sa tratam cu respect toate emotiile si sentimentele lor”.
Noi toti suntem cu siguranta o suma a trecutului nostru, suntem practic produsul trecutului nostru. Si daca suntem obiectivi cu noi si reflectam la modul cum comunicam cu copiii de exemplu, ne putem da seama ca, vorbim cu copiii nostri asa cum vorbeau cu noi parintii sau profesorii. Este nevoie de constientizare si dorinta de schimbare.
