Visuri
Daca aveti posibilitatea, incercati sa mergeti la cursuri de dezvoltare personala. Ca psiholog, e important sa constientizezi importanta autenticitatii si congruentei personale in cadrul activitatii desfasurate in lucrul cu oamenii in cabinet. A fi congruent cu tine este un “endless road”, drum la care ajuta orele de terapie personala, orele de intervizare, orele de supervizare si orele de formare continua prin participarea la diverse evenimente ce vor ajuta sa mai faci cativa pasi pe acest drum frumos.In aceasta postare o sa incerc, din nou, sa impartasesc cu voi cateva franturi din universul bogat informational gasit in cadrul taberei de psihoterapie”Saptamana rogersiana” 2019. In prezentarea “Visurile bune, visurile rele”, psih. Mihaela Bonatiu, mi-a adus cateva teme de reflectat: visurile bune pot fi trambuline in dezvoltarea personala; prin visuri bune putem intelege acele proiectii realiste in viitor care pot fi generatoare de energie pozitiva; visurile rele sunt introspectii ale persoanelor de referinta (parinti de exemplu) si care nu sunt proprii individului – prin urmare este important sa facem putina “curatenie” in visurile noastre. O sa vin aici cu 2 exercitii inspirate din aceasi prezentare amintita mai sus:1.Cautati sa aveti 10 minute de liniste si incercati sa va imaginati ca aveti o bagheta magica care v-ar putea indeplini o singura dorinta. Care ar fi aceea? Reflectati la: emotia care vine cu acest exercitiu, cum ar fi sa devina realitate?. Simtiti ca este o dorinta reala, proprie, sau mai degraba este inertia de a atinge dorintele altor persoane importante pentru noi?2.Acest exercitiu o sa-l facem impreuna. Are urmatorul enunt: care este prima dorinta pe care vi-o aduceti aminte? In cazul meu a fost : “ imi doresc foarte mult sa am un frate sau o sora” – dorinta aparut in jurul varstei de 3, 4 ani. Hai sa analizam emotiile: pentru mine a fost astfel: am facut diferenta intre sentimentele de atunci ( tristete, nevoie de afectiune, dorinta de apartenenta) si sentimentele de acum ( caldura, multumire pentru ca am ajuns sa fiu inconjurata de “frati si surori” – prietenii mei apropiati, intelegere pentru copilul de atunci).Reflectati fiecare la dorinta care a reusit sa apara din trecutul dumneavostra. In cazul meu, o dorinta din copilarie a constituit aceea “trambulina” pentru a ma ajuta sa integrez singuratatea din copilarie si a constituit punctul de plecare in construirea unor relatiilor de prietenie. Ca si concluzie, va propun sa ne analizam cu seriozitate si cu deschidere, dorintele/visurile si sa incercam sa ne dam seama daca sunt cu adevarat proprii noua, daca le simtim ale noastre cu adevarat si sa vedem daca ne propulseaza constructiv spre viitor.
Despre vise
Asistand la 2 prezentari interesante despre vise, in cadrul taberei de psihologie la care am participat, prezentari facute de psih.Dana Crasan si psih.Florentina Palada, as vrea sa impartasesc cu voi urmatoarele:-e important sa fim atenti la visele din timpul noptii atunci cand ni le reamintim, atunci cand sunt repetitive sau cand sunt insotite de o puternica incarcatura emotionala;-cu ce ne ajuta acest lucru? Putem sa ne ajutam de ele, sa ne dezvoltam personal prin intoarcere catre noi in urma cautarii unei semnificatii; -in literatura de specialitate exista „teoria selectiei emotionale” , o teorie care ne poate ajuta pe fiecare sa lucram cu visele noastre: visele modifica si testeaza scheme cognitive printr-un proces de selectie emotionala, practic se testeaza schimbarea in vis, se analizeaza emotia, se integreaza sau se trece la o noua testare. Practic visele pot sa reprezinte o faza de adaptare.Ca exercitiu: incercati de fiecare data cand va amintiti un vis, sa va ganditi „oare ce schema cognitiva testeaza”? Cu ce anume vrea sa va faca sa va obisnuti, sa integrati practic ? In psihoterapia centrata pe persoana se pune accentul pe lucrul cu visul „aici si acum”, se analizeaza continutul prin retrairea visului in terapia si se fac reflectari si asocieri libere legate de reactia emotionala asociata continutului.O sa inchei cu un citat regasit cu aceasta ocazie: visul este ” un encounter grup cu noi insine”( Schimd).
Copii vs parinti vs profesori – comunicare eficienta acasa si la scoala -part 2
Avand ca inspiratie tot cartea “Comunicarea eficienta cu copiii acasa si la scoala” – Adele Faber, Eaine Mazlish, Lisa Nyberg, Rosalyn Anstine Templeton, revin in aceasta postare cu cateva idei menite sa eficientizeze comunicarea cu copiii. “Daca vrem sa trimitem in lume tineri care sa se respecte pe ei insisi si sa-i respecte pe ceilalti, trebuie sa incepem prin a-i respecta noi pe ei. Si nu putem face acest lucru decat daca aratam respect pentru ceea ce simt ei.” Cateva principii care ii pot face pe copii sa coopereze mai usor in activitatile de la scoala sau in activitatile de zi cu zi in familie: 1.atunci cand profesorii/parintii descriu problema observata, in loc sa acuze si sa dea comenzi, s-a dovedit ca un copil devine mai responsabil si mai atent; exemplu: “ parintele: – David, esti foarte neatent! Uite ce ai facut pe jos!! – in loc de acuzatii, – David, imediat sa cureti mizeria pe care ai facut-o pe jos!! – in loc de ordine, puteti sa incercati doar sa descrieti problema: parintele:-David, observ niste pete de acuarela pe covor; -David, hai sa incercam impreuna sa gasim o solutie ca sa curatam petele de acuarela” 2.schimbarea comportamentului in bine a copilului se poate observa si cand inlocuim remarcile dispretuitoare si acuzatiile cu furnizarea de informatii; exemplu: “ parintele: – David, cum poti sa faci asa ceva? Cine ti-a dat voie sa scrii pe pereti?!! – in loc de acuzatii, – David, esti imprastiat cu hainele astea insirate pe jos; nu ar vrea nimeni sa vina la tine in vizita!! – in loc de remarci usturatoare, puteti sa incercati doar sa furnizati copilului informatii noi: parintele:-David, avem foi colorate pe care poti sa desenezi, peretii sunt foarte frumosi daca raman intacti pentru ca toata casa sa arate curata si ingrijita; – David, un dulap ingrijit, cu hainele puse la locul lor, schimba aspectul camerei; si daca o sa vina colegii tai in vizita o sa aprecieze acest lucru, pentru ca aveti mai mult spatiu sa va jucati” 3.abordarea directiva in cazul copiilor, prin ordine si amenintari, nu duce decat la scaderea stimei de sine; exemplu: “parintele: – Inca nu te-ai apucat de tema; ce astepti? Nu mai ai timp; treci si fa-ti tema; – in loc de ordine care il fac pe copil sa se simta neajutorat si neinteles, puteti sa oferiti variante pentru activitatea necesara, sporindu-le universul informational: “Parintele:- Observ ca iti este foarte greu sa te apuci de tema. Vrei sa te mai las sa te gandesti singur sau vrei sa lucram impreuna?” 4.atunci cand iti exprimi sentimentele ca si parinte/profesor, fara sa ataci si sa ridicularizezi un copil, acesta te va asculta cu mai multa responsabilitate; oferi o parte din sufletul tau, vei primi la schimb acelasi lucru la pachet cu atentia pe care ti-o doresti; exemplu: “copilul: – Vreau in brateeee!!! ia-ma in brate!! parintele: – Nu te mai agata asa de mine, esti o mare pacoste; nu te iau in brate” – neintelegerea nevoii copilului poate fi inlocuita cu: “parintele: – Sa stii ca ma doare asa rau spatele cand cineva se agata de mine; si vreau sa fiu in forma ca sa ne putem juca impreuna in seara asta” O sa inchid aceasta postare cu un citat mai lung din cartea amintita mai sus: “ un parinte cere urmatorul sfat: Baiatul meu a venit acasa cu carnetul de note plin numai de “10”. I-am spus ca sunt tare mandra de el. Am procedat bine? Raspunsul: Atunci cand nu stii sigur daca lauda ta e folositoare sau nu, pune-ti o intrebare cheie: <<Cuvintele spuse de mine il fac pe copil mai depedendent de persoana si de aprobarea mea, sau cuvintele spuse de mine il ajuta sa isi constientizeze forta si sa capete o imagine clara despre capacitatile si realizarile lui?>>. Observati deosebirea dintre urmatoarele afirmatii: Laude care creeaza dependenta la aprobarea celorlalti: “un carnet de note model; sunt tare mandra de tine” vs laude care il fac pe copil sa devina constient de capacitatile si realizarile lui: “ aceste note de 10 reprezinta perseverenta si ceasuri intregi de munca asidua. Cred ca esti tare mandru de tine”
Copii vs parinti vs profesori – comunicare eficienta acasa si la scoala
Afirmatiile si cuvintele folosite de catre parinti si profesori, influenteaza increderea si pretuirea pe care copilul o acorda propriei persoane. Practic stima de sine a viitorului adult este colerata pozitiv cu modul de valorizare si de intelegere de care are parte copilul in primii ani de viata si in clasele I-VIII. La baza acestei postari se afla cartea “Comunicarea eficienta cu copiii acasa si la scoala” – Adele Faber, Eaine Mazlish, Lisa Nyberg, Rosalyn Anstine Templeton. O recomand parintilor, o recomand profesorilor, consider ca aduce un plus de constientizare a propriilor tipare mostenite in comunicarea cu copiii, tipare ce pot fi flexibile, pot fi reconstruite. In cartea de mai sus este aratat cum limbajul si atitudinea folosite in realationarea cu copiii, reprezinta nucleul procesului de invatare. Se arata cat de importanta este partea emotionala in acest context al comunicarii cu copiii. Si cat de important este atat pentru parinti, cat si pentru profesori, sa creeze o atmosfera emotionala care sa le confere copiilor siguranta necesara pentru a fi receptivi la tot ce inseamna informatie noua. “Parintii si profesorii trebuie sa-si uneasca fortele si sa formeze parteneriate de lucru. Si unii, si ceilalti trebuie sa stie care este diferenta dintre cuvintele care demoralizeaza si cele care dau curaj; dintre cuvintele care incita la confruntare si cele care invita la cooperare; dintre cuvintele care il pun pe copil in imposibilitatea de a gandi sau de a se concentra si cuvintele care descatuseaza dorinta fireasca de a invata.” O sa adaug aici cateva exemple concrete de dialog copil – parinte/profesor: Exemplul 1 “ Copilul :– Nu-mi place aceasta carte. Nu-mi place sa citesc” Parintele/Profesorul:- Este o carte utila, frumoasa. Nu te mai prosti si citeste” In exemplu de mai sus vedem un raspuns care a negat practic sentimentele copilului, ajutand astfel la descurajarea copilului. O varianta de raspuns constructiv ar fi: “Parintele/profesorul: – Ce anume nu-ti place la aceasta carte? Cred ca tu preferi alte carti. Hai sa cautam impreuna carti care iti plac, dar pentru scoala e nevoie sa citesti si carti nu tocmai pe placul tau din cand in cand.” Exemplul 2 2 copii sar pe scaune “Parintele/profesorul: – Incetati in clipa asta! Nu mai sariti pe scaune, le stricati. Nu sunteti cuminti deloc.” Copiilor le este destul de greu sa-si modifice comportamentul atunci cand nu sunt vazuti si sentimentele lor sunt ignorate. Ca parinte, sau ca profesor, accepta sentimentele pe care le observi la un copil chiar si atunci cand pui punct unor comportamente innaceptabile cum este saritul pe scaun de mai sus. Raspunsul ar putea suna asa: “Parintele/profesorul: – Copii, voua chiar va place sa sariti?Stiti ca regula este sa nu sarim pe scaune. Propun, ca mai tarziu, sa mergem la locul de joaca si sa-mi aratati cat de mult puteti sa sariti” Este foarte important pentru un copil sa se simta inteles. Legat de activitatea scolara, s-a demonstrat ca atunci cand un elev este suparat, nu se poate concentra si nu-si poate insusi noi cunostinte. “Daca vrem sa le lasam mintea libera pentru a gandi si a invata, trebuie sa tratam cu respect toate emotiile si sentimentele lor”. Noi toti suntem cu siguranta o suma a trecutului nostru, suntem practic produsul trecutului nostru. Si daca suntem obiectivi cu noi si reflectam la modul cum comunicam cu copiii de exemplu, ne putem da seama ca, vorbim cu copiii nostri asa cum vorbeau cu noi parintii sau profesorii. Este nevoie de constientizare si dorinta de schimbare.