Adictia – intre tulburare cronica a creierului si problema psihocomportamentala
Experti in domeniul neurostiintei, dintre cei care au aratat ca dependentele afecteaza circuitul de recompensa al creierului, au asociat amintirile privind experiente anterioare cu mancare, sex, alcool, jocuri de noroc si droguri, cu declansarea poftei pentru mai multe manifestari adictive si cu goana neintrerupta si de neinteles pentru a obtine noi recompense. Deasemenea s-au dus foarte mult in sfera considerarii adictiei ca fiind o problema cerebrala, avand legatura cu creierul in mai mare masura decat cu problemele emotionale si psihologice. Eu personal, in urma experientei acumulate pana in prezent in activitatea de psihoterapie, consider ca un numar mare de adictii prezinta schimbari majore pozitive in urma unui proces psihoterapeutic. Si cat timp traiesti in plan real acest proces, crezi in el si in omul din fata ta, rezultatele apar mai devreme sau mai tarziu. Oricum voi in ramane in contact cu toate informatiile documentate stiintific ce apar pentru varianta adictie = boala la nivel neurologic, ceea ce ar inversa raportul intre distorsionarea gandirii, emotiilor si perceptiilor provocata de adictii versus boala care distorsioneaza personalitatea la nivel psihologic. Adictiile sunt prezente in viata noastra de zi cu zi, afectand o mare parte dintre noi. Adictia fiind o dependenta in lipsa careia persoana traieste un discomfort major asociat cu stari de frustrare. In psihoterapie se poate lucra cu aceasta stare de frustrare, clientul poate sa ajunga in punctul in care intelege necesitatea frustrarii, o constientizeaza si o accepta, astfel ii da un caracter adaptativ si face un pas important pe drumul dezvoltarii personale. Totul se coreleaza cu istoricul dezvoltarii fiecarui client, de la primele etape ale dezvoltarii pana in prezent. Radacina unei adictii/ a unui comportament dependent isi are de cele mai multe ori radacina in copilarie, in relatia directa cu parintii, acestia fiind persoanele de referinta pentru copil in dezvoltarea lui timpurie. Se coreleaza si cu dinamica sociala si familiala, si cu fluxul informational care este prezent in societate in care traim, care este una de consum. Prin sedintele de psihoterapie urmaresc in primul rand modul de formare al adictiilor, stilul de viata al clientului, modul de a stabili relatii cu familia si cu cei din jur, gradul de constientizare al clientului cu privire la adictia prezenta in viata lui. Trebuie fructificata constientizarea problemei de catre client prin identificarea resurselor disponibile, cum ar fi creativitatea care se poate constitui intr-o adevarata resursa viabila prin repozitionarea nevoii de a fi in control, prin exteriorizarea si intelegerea emotiilor propri. Carl Rogers a sustinut că niciodată nu este prea târziu ca o persoană să-şi valorifice potenţialul de care dispune, acesta fiind unul dintre motivele pentru care am ales aceasta abordare centrata pe client.
Cartile si viata interioara
De cele mai multe ori o carte ne transpune intr-o lume imaginara unde avem cu adevarat timp pentru noi, o lume in care putem sa fim eroi cu puteri supranaturale, in care suntem liberi sa zburam si sa transpunem un vis. O carte buna ne aduce surse noi de energie, sunt un instrument al dezvoltarii personale continue, trebuie doar sa ne facem timp pentru asta si sa stim sa dozam sanatos raportul dintre realitatea in care traim si lumea creata prin citit. Acesta este un articol pe care il postez cu citate, selectie personala din cartile care “mi-au trecut pragul”: Incep cu unul din citatele mele preferate din cartea” Ce ne spunem cand nu ne vorbim” –Chris Simion : „Aripile noastre se zbat pana cat de sus indraznim sa zburam. Infinitul nu are paznici. Nu exista limita in sine. Exista frica, o frica acuta de zbor, caci „omul este o pasare cu rau de inaltime” continuam cu inca cateva mici pasaje din aceasi carte: “Nimeni in afara de tine nu te cunoaste mai bine. Nimeni nu are de unde sa stie ce te doare si ce nu te doare. Poate, daca ai noroc, sa te intuiasca, dar atat. Si totusi, nu poate sa stie daca acolo unde el calca e carare de munte printre stanci, printre flori sau printre lacrimi.” “Omul se cunoaste adanc prin cel mai subtil dans al sufletului si al spiritului sau. Atunci cand iubesti[…] acel om se arata in goliciunea lui, se dezbraca si te lasa sa existi in el, te lasa sa cauti in el.[…] Ori il lasi sa traiasca in tine cu totul, ori il opresti la usa sufletului si te dezminti. Iubirea nu inseamnca sa ceri unui om sa se schimbe, ci sa-l determini sa se schimbe singur, sa aiba nevoie sa se schimbe, sa simta necesara schimbarea.” “Daca nu vrei sa sufoci iubirea, las-o sa zboare fara sa-i dai directie[..] Zborul inalt nu se cere, se simte…” “Daca ma inseli, vreau sa stiu. N-as alege sa ma minti. As alege sa stiu ca nu te-ai multumit cu ceea ce ai. Nu te-as putea ierta imediat. Orgoliul m-ar impinge sa ma razbun, sa te ranesc. Dar daca ce e in suflet depaseste orgoliul, revin la tine curand.[..] Nu am de ce sa fiu spionul tau. Daca alegi sa minti, te minti in primul rand pe tine. Nu vad de ce nu mi-ai spus direct: vreau sa traiesc asta. Ce as putea eu sa-ti fac? Sa te opresc? Cum? Daca vrei cu adevarat sa traiesti ceva, traiesti si peste mine, si peste ce te-as ruga eu. Daca vrei sa te opresti, o faci tot pentru ca vrei tu[…]pentru ca voiajul nostru este puternic decat satisfactia unei croaziere temporare.” ” Paradoxul iubirii” – Pascal Bruckner : ” […] Iata-ne supusi astazi, barbat si femeie, unei exigente contradictorii: sa iubesti cu pasiune, daca e posibil sa fii iubit la fel, si sa ramai totodata autonom […] De unde si aceasta spaima a cuplurilor moderne, in care cei doi se cauta, fug unul de celalalt, acest balet de angajamente pasionale si retrageri precipitate.[…] Iubirea este o aventura de care nu vrem sa ne lipsim, cu conditia ca ea sa nu ne lipseasca de nici o alta aventura. Pe scurt, ca niste copii mari, vrem totul si chiar si contrariul acestui tot: vrem sa ramanem legati fara sa fim atasati de nimeni….” “Hotul de umbre” – Marc Levy: “Un proverb chinezesc spune ca un om politicos nu calca pe umbra vecinului sau […] ” “In viata ta sunt doar o umbra; intr-a mea, tu esti mult mai mult decat atat, iar asta ma doare. De ce m-ai lasat sa intru in viata ta , daca pentru tine sunt doar o simpla vizitatoare?M am gandit de sute de ori sa te parasesc, dar nu reusesc de una singura. De aceea, iti cer un serviciu: fa o tu pentru amandoi, ori – daca vei considera ca vom putea impartasi ceva, fie chiar si pentru un timp, – hai sa ne oferim posibilitatea de a trai aceasta poveste…” “Exista unele lucruri marunte pe care le lasi in urma ta, clipe de viata ancorate in colbul timpului. Poti incerca sa le ignori, dar aceste mici nimicuri puse cap la cap alcatuiesc un lant care te leaga de trecut”. “Manuscrisul gasit la Accra” – Paulo Coelho ” Fara singuratate iubirea nu va ramane mult timp langa tine; pentru ca iubirea are nevoie de odihna[…] Singuratatea nu este lipsa iubirii , ci completarea ei. Singuratatea nu inseamna lipsa companiei, ci clipa cand sufletul nostru are libertatea sa stea de vorba cu noi insine si sa ne ajute sa hotaram cursul vietilor noastre[…] cine nu este niciodata singur nu se mai cunoaste pe sine […] faptul de a descoperi cine suntem ne va sili sa recunoastem ca putem merge dincolo de tot ce stim …” „Plansul lui Nietzsche” – Irvin D. Yalom „Am fost o singura data in viata atat de apropiati incat nimic nu mai putea sa stanjeneasca prietenia, fratia noastra, si nu mai ramasese intre noi decat o punte minuscula. In clipa in care te pregateai sa pasesti pe ea, te-am intrebat: <<Vrei sa treci puntea ca sa vii la mine?>> – dar n-ai mai vrut, si cand te-am mai rugat inca o data ai tacut. De atunci s-au pravalit intre noi munti si suvoaie navalnice si tot ceea ce desparte si instraineaza si, chiar daca am vrea sa ne regasim, n-am mai putea. Dar cand iti amintesti de acea punte mica, nu mai gasesti cuvinte – doar suspine si uimiri”. „Cineva este gata sa traverseze puntea – adica sa se apropie de celalalt – cand cel de-al doilea il invita sa faca exact ceea ce isi propusese. Atunci primul nu poate face pasul pentru ca acum ar parea ca se supune celuilalt – puterea fiind, se pare, un obstacol in procesul de apropiere.” „… „Trebuie sa ai in tine haos si frenezie pentru a da nastere unei stele care danseaza” „…stiu cum
Despre congruenta
Congruenţa este pentru mine un “endless road”; face parte din procesul fiecaruia de dezvoltare persoanală, proces care nu are limite în timp; nu văd un capăt pentru schimbare, armonie între interior şi exterior. Un mic exemplu: uneori, când am considerat că am ajuns într-un punct de echilibru maxim, în care m-am simţit UN ÎNTREG, în care m-am văzut o persoană congruentă, mi-am dat seama ca înca mai am lucruri de descoperit despre mine. Consider că există parţi în noi care vor ieşi la iveală în anumite contexte sau în faţa anumitor persoane , parţi care uneori nu sunt pe deplin constientizate şi stau pitite în interiorul nostru din diverse motive ca de exemplu ruşine, teama de a fi judecat, etc, parţi care intra în conflict la un moment dat şi atunci este foarte important să auzim semnalul de alarmă, să ne dăm seama ca ne-am abatut de la acest drum al congruenţei şi să-l regăsim, să ne regăsim.
Despre copilarie, atasament, relatii emotionale …
Cred ca multi dintre noi avem/am avut bunici, sau ajungem din cand in cand in vizita la casa bunicilor sau in locurile copilariei noastre. Este locul cel mai prielnic pentru a ne intoarce spre copilarie, spre acea perioada din viata noastra unde a inceput sa capete contur omul matur de astazi. In primele luni de la nastere se pun bazele atasamentului fata de persoana care are grija de noi, atasament ce va constitui baza tuturor relatiilor emotionale viitoare. Pentru multi dintre noi atasamentul primar s-a organizat in jurul parintilor si in jurul bunicilor. Am intalnit in experienta mea de pana acum cazuri de tulburari emotionale si cognitive care isi au originea in tulburarile de atasament din copilarie aparute ca reacție la incapacitatea părinților de a-i satisface copilului nevoile de confort, siguranță și liniște emoțională. Am sa vorbesc putin si din experienta mea personala; am avut patru bunici care m-au crescut cu toata dragostea din lume, am doi parinti care ma iubesc neconditionat si ar face totul ca sa ma vada fericita, cu toate acestea, poate din lipsa de experienta, poate din prea multa dragoste, aceste persoane semnificative din copilaria mea timpurie, nu au stiut sa-mi arate toata aceasta avalansa de emotii pozitive si de iubire ce a existat inauntrul lor, si am avut perioade cand nu m-am simtit iubita, copil fiind. Cum a influentat acest lucru persoana matura care scrie acum aceste randuri? Am internalizat acest tipar emotional si am ajuns cu greu sa reusesc sa arat afectiune persoanelor dragi din viata mea, partea de comunicare directa a sentimentelor fiind mai greu de accesat, chiar daca sentimentele mele cumva s-au transmis dincolo de cuvinte. Multi dintre noi negam sau poate chiar nu vedem in interiorul nostru atat de adanc incat sa constientizam micile fisuri pe care le avem inca de la varste fragede. Eu am avut un mare atu in specializarea aleasa, psihologia; dezvoltarea mea personala, a mers mana in mana cu studierea acestui domeniu vast si cu procesul de formare in psihoterapie. Cheile sunt intotdeauna in mana noastra. Trebuie doar sa descoperim usile ce trebuie deschise, pentru a ajunge sa facem pasi importanti pe drumul fiecaruia de dezvoltare personala, de autodescoperire, de autenticitate. Si o sa revin putin la copilarie… Este o perioada spre care ne indreptam mai mereu cu regret, melancolie, tristete pentru ca multe persoane nu mai sunt poate printre noi, pentru ca timpul trece, dar exista si bucurie printre toate aceste sentimente. Oare nu ne apare mereu un zambet pe fata cand ne gandim la nebuniile pe care le faceam cand eram mici? Nu avem oare fiecare dintre noi in interiorul nostru un copil rebel, fericit, fara griji, uneori trist, care isi doreste sa fie vazut si el din cand in cand pentru ca e parte din noi. Ei bine, eu as sfatui pe toata lumea sa-si gaseasca timp sa lase acel copil sa zburde, sa alerge, sa fie si vesel si trist, sa fie el… Nu e niciodata prea tarziu sa-i oferim intelegere, dragoste, iubire. Consider o adevarata terapie, incarcarea cu emotii pozitive prin intermediul amintirilor frumoase; trecutul fiecarei persoane poate fi o sursa motivationala